Azi, de ziua mea…

Azi, de ziua mea, caut pe cer steaua ta,
Scriu aceste randuri si raman pe ganduri
Madalina, un cantec de dor si iubire
A ramas acum doar o trista amintire.

Tu, de ziua ta, ai ales drumul spre stele
De ce oare a trebuit sa ramai printre ele?
Ploi de lacrimi acopera mormantul tau rece
Iar durerea noastra parca nu mai trece.

Azi, de ziua mea, eu te rog pe tine,

Coboara din steaua ta si vino la mine,
Eu am scris cu drag un poem pentru tine
Hai, te rog, si canta-mi “La multi ani!”
Ar fi cel mai frumos dar, la 25 de ani!

Ma uit la poza ta in care tu zambeai
Pareai atat de fericita, parca ma priveai,
Imi amintesc cu emotie cum ne incantai
Cu cantecul tau duios inima mi-o alinai!

Astept si tot astept…..stiu ca n-ai sa ma uiti
In noaptea asta, Madalina, doar mie ai sa-mi canti
Stiu ca ai compus un cantec pentru mine
Care sa imi mai aline dorul nesfarsit de tine!

Madalina Radu

Copiii plâng

Ești vis acum, o lacrimă tăcută, 
Atât de mulți “de ce “ tu ai lăsat. 
E ziua ta acuși, nu-mi vine-a crede 
Că de un an de zile ai plecat.

Plâng fanii tai, iubită Mădălină, 
În fiecare zi te pomenesc. 
Orfani de draga lor atât de dragă 
Copiii plâng, prin noapte rătăcesc.

Își spun cuvinte multe, se întreabă 
Cum fără tine-ncepe-o nouă zi. 
Nu le-a rămas acum decât oftatul 
Ca un acord peste o lume gri.

În suflet e o rană sângerândă, 
În noi răsună tristă vocea ta. 
Erai lumina vie, bucuria, 
Acum în vis te mai putem vedea.

Tristețea e acum obișnuință, 
Erai în suflet tu, acum e gol. 
De ce-ai plecat, de ce te-ai dus departe? 
De ce ți-ai frant cu fulger al tău zbor?

Sunt întrebări ce nu-și gasesc răspunsul. 
Nu pot să cred ! Nu e adevărat! 
Dar iată-acuși deja se face anul 
De când absurd, tu, Mădă, ai plecat.

Ma înec acum cu propiile lacrimi 
Când scriu aceste rânduri și te rog 
Întoarce-te acasă, Mădălina, 
Repară clipa fără de noroc.

Fanilor Mădălinei

de Teodor Munteanu