Copaci în vânt mişca,
Şi-n dansul besmetic
Adesea mă lua.
Când soarele trece
Pe cer, tot mai sus
O lacrimă rece
Păleşte la apus
Şi m-am îndrăgostit…
Era într-o vară
Când cerul dogorit
Plângea prima oară.
Şi vine furtuna
Pe-un ocean besmetic
Iar eu simt totuna
Pe valu-ţi angelic.
Doar marea te-aşteaptă
Cu valuri deschise
Corabia-mi învolburată
Spre ale mele vise
Statui tocmai nude
Cu greu ne privesc,
Din cer raze crude
Spre noi de pălesc.
Păşeam printre ceruri
De mâini ne ţineam,
Sărutul din neguri
Din buze-l sorbeam.
Şi tu ai plecat…
Era într-o zi însorită,
Şi marşul funebru se-aude damnat
Furându-ţi privirea-osândită
În volbura nopţii eu stau, te aştept
Furându-ţi o şoaptă de-adio-n secret
Şi chipu-ţi angelic îmi plânge la piept
Tu muză mereu te-nalţi spre poet.
compus de:CRISTIAN BODNARESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu