Stă Mădălina noastră, privind la noi cu dor,
Privindu-şi copilaşul, şi pe ai ei părinţi,
Ar vrea să se întoarcă, de acolo dintre sfinţi!
Dar asta nu se poate, aşa e rostul vieţii.
Şi ea îşi plânge tristă, toţi anii tinereţii
Regretă această lume, în care a trăit,
În care a fost iubită, şi-n care a iubit!…
compus de:UN FAN
DUMNEZEU s-o ierte si sa se odihneasca in pace
RăspundețiȘtergeremi-a placut mereu de ea si de cantecele ei care le fredonam si inca le fredonez