Noi ne nastem fara vrere si traim ce ne e scris.
Trecatoare ne e viata cu dureri si bucurii.
Stam si ne uitam in urma, parca ieri am fost copii
Mici copii fara de griji si cu suflete curate
Nu duceam lipsa de nimic fiindca le aveam pe toate.
Dar deatunci trecura anii plini de grji si de poveri
Si ne pune-m intrebarea: ce sa dam sa fim c-a ieri?
Stai si te gandeste-acuma cate primaveri placute,
Ai avut in a ta viata? dar s-au dus pe nestiute
Cate bucurii adus-au anii care iute au trecut?
Ce ti-ai fi dorit in viata cel mai mult si cel mai mult?
Si-alte intrebari veni-vor loc sa-si faca-n mintea ta
Tu gaseste-le la toate un raspuns pentru-a le da.
Poti sa-ti pui multe dorinte, sa-ti faci plan de viitor
Dar sa nu uiti ca in lume, omul e un calator…
Calator printr-o Sahara a durerii si-a amagirii
Ne lasam condusi de patimi si de dorintele firii
Si ne amagim zadarnic crezand in vremuri mai bune
Asteptand cu nerabdare clipa sa plecam din lume.
Asteptam ; si asteptarea ne lungeste firul vietii
Cand in cea mai neagra noapte zarim zorii diminetii
Care-o alta zi aduce plina de a ei mistere
Bucurii ne-aduce-n fata, iar durerea prin unghere…
Dar hai sa lasam cortina sa acopere necazul.
Bucuria te patrunda sprea-ti imbujora obrazul.
In ochi sa se vada pace si o liniste divina
Iar intreaga ta fiinta degajeze-n jur lumina.
compus de:MONA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu