Pacat ca vremea trece
Si in urma lasa drumul
Pe care omul merge,
Din pasii sai – doar praful.
Pacat ca si dragostea moare,
Cand pe ea o poarta doar unul,
Cand sufletul il doare
Si viata isi urmeaza cursul
Pacat ca iarna a tinut,
Inghetand intreg cuprinsul,
Iar in asteptare s-a pierdut
Si soarele, si rostul.
Pacat ca natura nu mai lupta
Si a lasat pamantul
La voia sortii…l-a lasat sa planga
Si a murit si suflu... Compus de : Anca T.
Cu lumanarea dintre ganduri,
Aprinsa pentru -a ta plecare,
Ma rog ca si aceste randuri,
Sa dea putina alinare .
Din cerul razvratit de jale,
Amestec trist , senin si ploi
Rasuna cantecele tale …
Vei fi mereu, aici cu noi. Compus de : Gabriel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu